Sursă

Deşeurile municipale sunt generate de către gospodării, activităţi comerciale şi alte surse ale căror activităţi sunt asimilate cu cele din gospodării şi a societăţilor comerciale. Ele nu includ alte deşeuri precum cele provenite din minerit, procese industriale, de contrucţie şi demolări.

Conţinut

Deşeurile municipale sunt alcătuite din deşeuri reziduale, deşeuri voluminoase, materiale secundare de la colectarea selectivă (de ex., hârtie şi sticlă), deşeuri menajere periculoase, deşeuri de la curăţarea străzilor şi litiere. Ele sunt alcătuite din materiale precum hârtie, carton, metale, textile, organice(resturi alimentare şi de grădină) şi lemn. Imaginea 1 subliniază compoziţia tipică a deşeurilor municipale. După cum se poate vedea, cea mai mare fracţie este formată din hârtie şi carton cu un procent de 35% din fluxul de deşeuri, urmată de materialele organice cu 25%.

Cantitate

Deşeurile municipale reprezintă aproximativ 14% din totalul deşeurilor generate.

Modalităţi de gestiune

De cele mai multe ori sunt depozitate pe rampa de deşeuri. Totuşi, unele ţări au luat măsuri de delimitare faţă de depozitare. Alternativele oferite includ incinerarea (într-un procent crescător cu recuperare de energie), recilarea  sticlei, hârtiei, metalelor, plasticului şi a altor materiale, precum şi compostarea.  

Impact ecologic

Există multe impacturi potenţiale asociate cu depozitarea deşeurilor, inclusiv cu generarea levigatului şi a gazelor (cu puternic efect de seră), mirosurilor, insectelor, paraziţilor şi modului de folosire a terenurilor în cazul depozitelor de deşeuri.  

Sursă şi conţinut

Deşeurile industriei producătoare includ multe fluxuri diferite de deşeuri ce provin dintr-o gamă largă de procese industriale, în special din: producţia de metale de bază, alimente, băuturi şi produse din tutun, lemn şi produse din lemn, precum şi produsele din hârtie.

Cantitate

S-a estimat că peste 33 de milioane de tone de deşeuri industriale au fost generate în Europa în 1998, cu tendinţă crescătoare, în ciuda eforturilor de combatere a acestei tendinţe.

Impact ecologic

Industria producătoare joacă un rol cheie în prevenirea şi reducerea generării deşeurilor, căci producţia de astăzi se va transforma în deşeurile de mâine. Producătorii pot obţine acest lucru prin:

• Analizarea din etapa de proiectare a impactului produselor lor de-a lungul perioadei de utilizare;
• Folosind procese de producţie care minimizează folosirea materiilor prime şi consumul de energie;
• Eliminând sau reducând acolo unde este posibil folosirea substanţelor sau materialelor periculoase pentru sănptate sau mediu; şi
• Fabricând produse astfel încât ele să dureze mai mult şi să fie reciclabile sau reutilizabile la sfârşitul duratei de viaţă.

Politicile UE şi ale guvernelor statelor membre exercită o presiune crescândă asupra sectorului industrial să ia în considerare aceste recomadări.

Sursă

Deşeurile periculoase provin de la o gamă largă de surse diferite precum gospodăriile, activităţi comerciale sau industriale. Exemplele tipice sunt bateriile, medicamentele, uleiurile minerale, vopselele, răşinile şi adezivii.

Cantitate şi conţinut

Deşeurile periculoase reprezintă aproximativ 1% din totalul deşeurilor generate în Europa. Deşeurile sunt clasificate ca fiind periculoase dacă prezintă sau nu anumite caracteristici.

Modalităţi de gestiune

Principalele căi de eliminare sunt depozitarea pe rampa de deşeuri, incinerarea şi tratarea fizică sau chimică. Cât priveşte recuperarea, o mare parte a deşeurilor periculoase este reciclată sau incinerată pe post de combustibil.

Impact ecologic

Deşi deşeurile periculoase reprezintă doar aproximativ 1% din toate deşeurile generate în Europa, ele pot prezenta risc potenţial atât pentru sănătatea umană cât şi pentru mediu. Deşeurile periculoase fac în genere obiectului unor legi speciale şi implică o gestiune specială pentru a ne asigura că alementele periculoase sunt separate şi tratate diferit faţă de cele nepericuloase.

Sursă

 Ele provin din activităţi precum construcţia de clădiri şi obiective de infrastructură, demolarea totală sau parţială a clădirilor sau a obiectivelor de infrastructură, construcţia şi întreţinerea căilor rutiere.

Cantitate şi conţinut

Reprezintă aproximativ 25% din totalul deşeurilor generate în UE. În compoziţia sa intră numeroase materiale, precum beton, cărămizi, lemn, sticlă, metale, plastic, solvenţi, azbest şi sol excavat, dintre care multe pot fi reciclate într-un mod sau altul.

Modalităţi de gestiune

Sunt în special depozitate pe rampa de deşeuri, incinerate şi reciclate, unele ţări obţinând procente de reciclare de până la 80%.

Impact ecologic

Acest tip de deşeuri poate fi o resursă pentru reciclare şi refolosire în industrial construcţiilor, fiind identificat ca flux de deşeuri prioritar de către Uniunea Europeană. Datorită cantităţilor foarte mari de deşeuri din construcţii şi demolări, ele pot ocupa spaţii valoroase în încinta depozitelor de deşeuri. De asemenea, dacă nu sunt separate la sursă, ele pot conţine urme de deşeuri periculoase. Totuşi, ele pot contitui o resursă preţioasă iar tehnologia separării şi recuperării deşeurilor din construcţii şi demolări este bine pusă la punct, uşor accesibilă şi în general necostisitoare. Cel mai important, există o piaţă pentru folosirea pietrişului rezultat din deşeurile de construcţii şi demolări la construcţia căilor rutiere, sistemelor de drenaj şi alte proiecte de construcţii.

Sursă

Deşeurile din minerit provin din prospecţia, extracţia, tratarea şi depozitarea mineralelor.

Cantitate şi conţinut

Este cel mai mare flux de deşeuri, având 29% din cantitate a totală de deşeuri generată în of the total quantity of waste generated in statele din zona economică europeană. Aproximativ 50% din materialul extras în activităţile de minerit devine deşeu. Acest tip de deşeu este format din sol, steril, rocă, deşeuri de la prosecarea minereului, inclusiv apă, substanţe chimice şi resturi de material.  

Impact ecologic

Cele două surse principale de îngrijorare în legătură cu deşeurile din minerit sunt volumul mare în care sunt produse şi potenţialul ridicat ca substanţe periculoase să fie incluse în fluxul de deşeuri. Zone mari de teren sunt utilizate pentru depozitarea acestora şi această activitate are potenţialul de a polua mediul dacă nu este controlată corespunzător.

Sursă

DEEE constau în produse scoase din uz şi includ o gamă întreagă de articole electrice şi electronice, precum: frigidere, echipamente IT şi de telecomunicaţii, congelatoare, instrumente electrice şi electronice, maşini de spălat, echipamente medicale, instrumente de monitorizare şi control, uscătoare de păr, tocătoare automate, televizoare etc.

Cantitate şi conţinut

DEEE este unul dintre fluxurile de deşeuri cu cea mai rapidă creştere în U.E. şi reprezintă aproximativ 4% din deşeurile municipale. O estimare a compoziţiei DEEE generate este prezentată în imaginea 4, inclusiv fier şi oţel (48%), plastic (21%), metale neferoase, inclusiv metale preţioase (13%) şi sticlă (5%).   

Rata prognozată de creştere este între 3 şi 5% anual. Aceasta înseamnă că în cinci ani vor fi generate cu 16-28% mai multe DEEE şi în 12 ani cantitatea prognozată se va dubla.  

Modalităţi de gestiune

În prezent, DEEE sunt depozitate sau incinerate. În unele ţări sau regiuni, produsele precum frigiderele sau congelatoarele sunt colectate selectiv şi sunt trimise la fabrici de reciclare pentru dezasamblare şi reciclare.   

Impact ecologic

DEEE au fost identificate ca flux prioritar de deşeuri de către Comisia Europeană din cauza caracteristicilor sale potenţial periculoase, consumului resurselor în cadrul procesului de fabricaţie şi ratelor de creştere prognozate. Ca reacţie, Comisia Europeană a pregătit acte legislative sub forma mai multor directive, care propun ca producătorii să-şi asume responsabilitatea pentru preluarea şi reciclarea echipamentelor electrice şi electronice. Acest lucru va impulsiona sectorul industrial să proiecteze echipamentele electrice şi electronice într-un mod mai ecologic şi eficient, având în vedere şi aspecte de gestiune a deşeurilor.

Sursă

DMB sunt deşeuri din gospodării şi activităţi comerciale care au capacitatea de a se supune descompunerii biologice. Deşeurile alimentare şi din grădini, hârtia şi cartonul sunt toate clasificate ca fiind deşeuri municipale biodegradabile.  

Cantitate

Aproximativ 60% dintre deşeurile municipale sunt biodegradabile.  

Modalităţi de gestiune

Există o serie de moduri de tratare a DMB. Alternativele la depozitare includ compostarea, pretratarea mecano-biologică, reciclarea şi incinerarea (cu sau fără recuperarea energiei). După cum se poate vedea din imaginea de mai jos există diferenţe substanţiale între state.

Impact ecologic

Impactul potenţial include generarea de levigat şi gaze (cu puternic efect de seră), mirosuri, insecte şi dăunători în depozitele de deşeuri. Directiva UE privind depozitarea menţionează că din 2006 statelelor membre li se interzice depozitarea unei cantităţi mai mari de 75% din totalul cantităţilor de DMB generate în 1995. Această ţintă creşte la 50% în 2009 şi 35% în 2016. 

Sursă

Ambalaje reprezintă orice material care este utilizat cu scopul de a conţine, proteja, manevra, livra sau prezenta bunuri. Articole precum sticlele, recipeintele de plastic, cutiile de aluminiu, ambalajele pentru alimente, paleţii de lemn şi tamburii de lemn sunt clasificate ca ambalaje.

Cantitate

Deşeurile de ambalaje reprezintă până la 17% din fluxul de deşeuri municipale.

Modalităţi de gestiune

Există mai multe astfel de modalităţi, precum refolosirea, reciclarea (mecanică, chimică şi ca materie primă), compostare, tratare termică şi depozitare. În 1998, aproximativ 50% din deşeurile de ambalaje erau reciclate în 12 ţări UE şi un procent suplimentar de 9% era raportat ca fiind recuperat (de ex. recuperarea energiei). Restul de 41% din deşeurile de ambalaje era depozitat.

Impact ecologic

Unele modalităţi de impact asupra mediului pot fi asociate cu extragerea materiilor prime folosite la fabricarea ambalajelor, asociat cu procesul de producţie, colactarea deşeurilor de ambalaje şi tratarea sau eliminarea lor ulterioară. De asmenea, ambalajele pot conţine substanţe critice precum PVC şi metale grele ce pot prezenta riscuri pentru mediul înconjurător.

Sursă

Vehiculele scoase din uz sunt definite ca fiind maşini cu un număr maxim de 8 pasageri pe lângă şofer şi autocamioane folosite în transportul de marfă cu o masă maximă de 3,5 tonnes.

Cantitate, conţinut şi modalităţi de gestiune

În anul 2000, 13,4 milioane de maşini au fost scaose din uz în UE. Acest procent va creşte cu 21% până în 2015, adică la 17 milioane de maşini. Maşinile au în componenţa lor numeroase materiale diverse. Aproximativ 75% din greutatea unui vehicul este reprezentat de oţel şi aluminiu, iar o mare parte din aceste metale este reciclată. Alte materiale ce sunt prezente în vehicule includ plumb, mercur, cadmiu şi crom hexavalent, pe lângă alte substanţe periculoase, care trebuie tratate separat. Restul este plastic ce poate fi reciclat, incinerat sau depozitat.

Impact ecologic

UE a introdu o directivă cu privire la VSU (2000/53/CE) al cărei obiectiv principal este prevenirea generării deşeurilor. Documentul mai conţine şi prevederi cu privire la reciclarea VSU, responsabilitatea producătorilor, utilizarea redusă a substanţelor periculoase şi utilizarea cu precădere a materialelor reciclate în producţia de vehicule.

Sursă

Deşeurile agricole sunt compuse din deşeuri organice şi deşeuri precum plasticul, resturi de mecanisme, garduri, pesticide, uleiuri uzate şi medicamente de uz veterinar.

Cantitate

Nu există estimări generale referitoare la cantităţile de deşeuri agricole generate în UE. Irlanda a estimat că în 1998 peste 80% dintre deşeurile din ţară au provenit din surse agricole.

Modalităţi de gestiune

Câteva, printre care împrăştierea deşeurilor pe sol în condiţii stricte, digestia anaerobă şi compostarea.

Impact ecologic

În primul rând scurgerea substanţelor nutritive în apele de suprafaţă care poate cauza supraîncărcarea corpului de apă. Apoi scurgerile din şi stocarea incorectă a  deşeurilor agricole pot ameninţa foarte mult mediul, dacă deşeurile ajung în apele de suprafaţă. De asmenea, activităţile din fermele agricole pot determina emisii de amoniac şi metan care sunt cauze ale acidificării şi contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră.